:: Index

1923-2006

Incepand cu anul competitional 1932-1933, feroviarii bucuresteni, avand ca baza de antrenament si loc de disputare a meciurilor oficiale terenul Giulesti, activeaza in Divizia A – o data cu prima editie a acesteia, ca noua formula de disputare a campionatului national.

Locurile ocupate in clasament in cele noua editii organizate pana in anii celui de al doilea razboi mondial au fost urmatoarele: II in seria 1 (1932 – 1933), IV in seria 1 (1933 – 1934) , X (1934 – 1935), VII (1935 – 1936), si II (1936 – 1937); in acesti ultimi trei ani Divizia A fiind organizata intr-o serie unica; locul I in seria 1, in 1936-1937, cand, ajungand in finala campionatului national a pierdut in fata Ripensiei ambele manse cu acelasi scor ( 0 –2 ); locul VI (1938 – 1939) si apoi doi ani consecutive, locul II (1939 – 1940 SI 1940 – 1941). In aceasta perioada divizionara A (1932 – 1941) au facut parte din conducerea clubului: V. Blaj, V. Baidin, C. Bauer, iar ca antrenori au functionat: Wana, C. Kalman si St Auer. Dintre jucatori: Baratki `Minunea Blonda`, Ionica Bogdan, Bazil Marian, Auer, Rafinscki, Wetzer, Vintila, Rasinaru, Sipos, Moldoveanu, Sadowski, Marton, Lengheriu, Gavrilescu, Jurca, Ghiuritan, Cuedan, Barbu II, Negru, Radulescu.

Tot in acest interval de timp a fost inaugurat , la 8 iuni 1939, stadionul Giulesti, care va fi multa vreme unul dintre cele mai solicitate stadioane din Capitala si din tara, atat pentru meciurile din campionat, cat si pentru cele internationale. In anii celui de al doilea razboi mondial echipa feroviarilor bucuresteni a luat parte la campionatul national in formula restransa, continuan sa se mentina in randul protagonistelor competitiei..

Dupa razboi, giulestenii si-au reluat locul in prima divizie, clasandu-se pe parcursul a cinci editii de campionat pe urmatoarele pozitii: V (1946 – 1947 ), III (1947 – 1948), II (1948 – 1949 si 1949 – 1950), XI (1951). A urmat apoi, pentru prima data in istoria echipei, un an de divizia B (1952), la capatul careia formatia antrenata atunci de I. Lengheriu, avand in componenta sa pe: V. Stanescu, Dungu – Demeter, Macri, C Simionescu, Cristescu, Ruzici, Socec – Lungu, Marian, A Radulescu, Ferenczi, Filote, Roman, Avasilichioie si Calin, a revenit in primul esalaon. Dupa alti doi ani insa (1953, locul V si 1954, locul XII) Giulestiul suporta pentru a doua oara insatisfactia parasirii Diviziei A unde, din fericire, pentru numerosii sai suporteri, echipa nu va sta decat, ca si la precedenta retrogradare, tot un singur an (1955). Rapida jonctiune cu prima divizie se datoreaza antrenorilor Fr. Ronnay si Bazil Marian care au rea lizat acest lucru cu urmatorul lot de jucatori: Coman, Dungu, Todor – Cristescu, Dodeanu, Macri, Garbeloti, Langa, Varzan – Filote, Roman, Olaru, Zeana, Milea, Ferenczi. In continuare, feroviarii bucuresteni se vor gasi – cu mici exceptii – in plutonul fruntas al campionatului, ocupanad succesiv locurile: IV (1956), VIII (1957 – 1958), IV (1958 – 1959), X (1959 – 1960), III (1960 – 1961), V (1961 – 1962), VIII (1962 – 1963), II (1963 – 1964, 1964 – 1965, 1965 – 1966) pentru ca, in 1966 – 1967 sa se implineaca, in sfarsit, mare vis al “Real Giulestiului”, castigarea titlului de campioana a tarii.

In sezonul competitional al celui mai mare success pe plan intern, formula organizatorica a clubului a fost: Mihai Valceanu – presedintele clubului, Emil Spirea – presedintele sectiei fotbal, Maxim Tipurita si Eugen Sipos – membri in biroul sectiei; Valentin Stanescu si Victor Stanculescu antrenori; Andrei, Necula `Rica` Raducanu, Lupescu, Motroc, C. Dan, Greavu, Macri, Dinu, N. Georgescu, Costea, Stefan, Jamaischi, Bebita Nasturescu, Dumitriu II, Ion Gh. Ionescu, Codreanu, Kraus, M Popescu, Ad Popescu, Mitroi, Neagu – jucatori.

Au urmat alte patru editii de campionat in care Rapid a ocupat, cu exceptia anului 1967 – 1968 (locul IX), pozitii pe podiumul intrecerii interne: locurile III (1968 – 1969), II (1969 – 1970) si din nou II ((1970 – 1971), dupa care echipa a inceput sa alunece usor spre coada clasamentului: locul X (1971 – 1972), XIII (1972 – 1973), XVI (1973 – 1974), si pentru a treia oara in Divizia B. Conform obiceiului, despratirea de primul esalon n-a durat decat un an (1974 – 1975), dupa care antrenorii Ion Motroc si V Copil au adus Rapidul in A, in urmatoarea componenta: N. Raducanu, Ionita, Pop, Fl. Marin, Grigoras, Nita, Stefan, M. Stelian, A. Neagu, Savu, Manea, Bartales. In mod surprinzator insa, revenirea echipei in prima divizie nu a insemnat si un moment de reala redresare, ca in alte imprejurari asemanatoare, si, dupa numai doi ani (locul XIV in 1975 – 1976 si XVI in 1976 – 1977), Rapid a coborat pentru a patra oara in Diviz ia B, unde, la fel de surprinzator, va ramane, de asta data, nu mai putin de sase campionate: locul IV (1977 – 1978), VI (1978 – 1979), II (1979 – 1980), III (1980 – 1981), II (1981 – 1982) si, in sfarsit , locul 1 (1982 – 1983). Revenirea in primul esalon se datoreaza antrenorilor Valentin Stanescu si Viorel Kraus, precum si jucatorilor: Ion Gabriel, Manu, I. Popescu, Paraschiv, Parvu, Sisca, Tita, Iancu, Cojocaru, Ion Ion, Manea, Ad. Dumitru, Petrut, Ispas, C. Dumitriu, Avram, Damaschin I, Marta, Lazar, Koti, Saftoiu, A. Mincu, Petre Peetre.

In anul competitional 1983 – 1984 Rapid a ocupat locul XIII in Divizia A.

Daca performantele Rapidului in prima competitie interna – campionatul – n-au fost de-a lungul existentei sale pe masura valorii, a componentilor sai, in schimb rezultatele in Cupa Romaniei o situeaza la nivelul marilor performante. Rapid a castigat de 11 ori pretiosul trofeu (de sapte ori inainte de razboi, si sase editii dintre acestea consecutive), a mai jucat finala de 5 ori (1960 – 1961: 1-2 cu Ariesul Turda, o surpriza de proportii, 1961 – 1962: 1- 5 cu Steaua, 1967 – 1968: 1-3 in prelungiri cu Dinamo; 1994 – 1995 pierduta la penaltyuri cu Petrolul si 1998 – 1999 pierduta la penaltyuri cu Steaua).